Pițigoi, pițigoi,
Nu mai treci și pe la noi!
Umblu prin copaci străini
Și te văd pe la vecini.
Aveam două rândunele
Și-au plecat din cuib și ele.
Vă feriți de prispa mea
Parcă v-am făcut ceva.
Pe când eu, mereu, deștept,
Toată noaptea vă aștept,
Toată ziua, toată vara,
Să v-ascult ciupind vioara.
Pițigoi, mă simt sortit
Să mă știu tot părăsit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de singurătate și abandon resimțit de narator, care observă cum păsările, odată familiare, îl evită. El se simte părăsit și tânjește după vremurile în care le asculta cântecul.