Pe o piatră, subt un pom,
Îmbucă pâine un om,
Și din pom un titirez
Cerea fărâme de miez.
Acum, după-nvățătură,
Vine și le ia din gură.
Titirez ori vrabie
Zboară către albie,
Unde maica spală rufe.
Ar avea și el o scufe
Și-o batistă de clătit,
Care s-au cam murdărit.
Vrăbioiule vecine,
Rogu-te treci pe la mine.
Stai de-un an la noi în casă
Și de chirie nu-ți pasă.
Mă tot ții într-o minciună
Și n-ai dat măcar arvună.
Vrabia cum să plătească
La casă gospodărească?
Ea n-are în buzunar
Două parale măcar.
Toată lumea doar o știe
Că nu plătește chirie
Și stă-n pod pe datorie.
Sensul versurilor
O vrabie locuiește în casa unui om fără să plătească chirie. Omul se plânge de această situație într-un mod amuzant, evidențiind neputința vrabiei de a plăti.