N-auzi? E două noaptea. E vântul prin grădină,
Şi în fereastra ta e tot lumină.
Ce-aştepţi? Odihna lumii a şi-nceput demult.
Şirul de ore moarte să treacă mi-l ascult.
S-au deşteptat cocoşii, s-a destrămat şi ceaţa.
Îţi cântă deşteptarea şi bună dimineaţa.
Mai fuge după mine un gând, cel mai ascuns.
La mine încă somnul odihnei n-a pătruns.
Cheie mică sau prea mare:
Am verigi la cingătoare.
Ele sună ca un glas,
Când le scot şi când le las.
8 Iunie 1966
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte de insomnie, în care naratorul este treaz în timp ce lumea doarme. Versurile explorează gânduri ascunse și sentimentul de a fi deconectat de ritmul natural al odihnei.