MUSAFIRUL.
Un păianjen mi se lasă
Din tavan, pe fir, pe masă,
Și se-ntoarce iar pe fir.
– „O să ai un musafir”,
Mi-a prezis bucătăreasa.
Pe când el își țese plasa,
Suind de-andaratele,
S-au adus bucatele.
Musafirul e de față,
Că jucând mereu pe ață,
Se desprinde, se agață
Și-nnodând să nu și-o rupă,
Ți-a căzut de sus în supă.
Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Sensul versurilor
Poezia descrie un păianjen care coboară și este interpretat ca un semn al unui musafir. Finalul surprinzător adaugă un element umoristic, sugerând că musafirul a sosit într-un mod neașteptat.