Versuri corectate și adnotate
Când însuşi glasul gândurilor tace,Mă-ngână cântul unei dulci evlavii –Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?Din neguri reci plutind te vei desface?.Puterea nopţii blând însenina-veiCu ochii mari şi purtători de pace?Răsai din umbra vremilor încoace,Ca să te văd venind – ca-n vis, aşa vii!.Cobori încet.. aproape, mai aproape,Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,A ta iubire c-un … Citește mai mult
dar dacă deci nu poți să le faci, întâmplările,perpendiculare peste lipsa de anecdotă din tine,poți să vorbești mereu despre ele – (ca și cum ar fimai multe, nu una singură, aceeași, în caresunt doar două personaje, oprite la intrareaîntr-un gang, pe o stradă îmbătrânită, și după caze noapte, și ninge, și în lumina becurilor din … Citește mai mult
Cum te pot chema aici să fii lângă mine,dragostea mea?Să cer vântului ce disprețuiește spațiulsă mi te-aducă năvălitoare?Să cer stelelor ce sclipesc nemuritoaresă te compună pe bolta cerului?Să cer luminii zilei care ne vede pe amândoisă ne unească fețele?Să cer lunii să te reflecte-n ochii mei?Să cer nopții să-mi refacă sărutul tăupe buzele mele însetate?Să … Citește mai mult
De câtă iubire eram în stare,Adu-ți aminte – în studenție.De câte poetici nobile, rare:Glorii și riscuri – flamură ție.Ce rute crâncene prin timp întoarse,Câte popasuri, câte săruturi,Ce punți prăvălite, ce flote arse,Câte ciocniri, ce sunet de scuturi..Clipele tinere și idolatre.Încă mi-e sete – plină e cana?Parul tău flutura prin amfiteatre..Timpul reține-l: scade, Ileana.
Text: Șerban Foarță / Andrei Ujică; Recită: Florian Pitiș.Vouă, celor din hronici, pecetii și herburi,fiarelor nepăscătoare de ierburi,nepăsătoare de carne de fiară, neumbrite de nour,earse de soare: Pajură, Bour,cu schiptru și tiară, –mă rog, să vă iviți!.Pre voi, fiare heralde:alde Pardosu’, aldeIrog-inorogu’, vă rog, să vă iviți!.Fiarelor de bună și de rea priință,pe cari vânătorul … Citește mai mult
Atunci când mă duce gândul la Blokatunci când mi se face dor de el,nu-mi mai amintesc de versurile sale,ci de-un pod, de-o droșcă, de Neva.Și deasupra nocturnelor vocichipul dăltuit al celui din droșcă-înspăimântătorii ochi încercănațiși conturul negru-al redingotei.Zboară în întâmpinare lumini și umbre,stelele se sparg pe trotuare,și ceva mai înalt decât neliniștease simte-n încleștarea degetelor … Citește mai mult
Bagdadul, Balkul, – spune-mi, ce s-a ales de ele?Fatală e și-o briză când floarea-i învolată.Bea! Și evocă-n noapte, cu luna laolaltă,Popoarele și evii stinși rând pe rând sub stele.
Arabida – țară ce arede-a pururi un vânt dinspre mare –îți văd iarăși morile naltecu aripi, tot alte și alte.Arabida – ce te evocămai mult decât plajă și rocă?Aromele poate și pinii?Castelul maur sau delfinii?.Arabida – câte și ce elementeînfrunți tu – străvechi și prezente!O, nu numai ape cu schimbulîn malul tău bat. Însuși timpul.din … Citește mai mult
De aceea când trec pe sub ferestre, pe sub balcoane orgolioase,Și nu iau parte la jocurile și la râsetele voastre,Când armele voastre mă rănesc tot atât de mult cât și vorbele voastre,Ca o umbră a trupului meu e amiaza fierbinte din inimă.Și când toamna lucește prin panoplii, prin săbii,Cântecul ce-și desface ca o corabie pânza,Și-n … Citește mai mult
Evocare.Ea era frumoasă ca umbra unei idei, –A piele de copil mirosea spinarea ei,A piatră proaspăt spartăA strigat dintr-o limbă moartă.Ea nu avea greutate, ca respirarea.Râzânda şi plângânda cu lacrimi mariEra sărată ca sareaSlăvită la ospete de barbari.Ea era frumoasă ca umbra unui gând.Între ape, numai ea era pământ.