Altă dată, au venit prin baltă,
Cu câte un ochean, cu câte vreo unealtă.
I-am văzut în pășuni, prin uluci,
În cimitir, printre cruci.
Au întrebat: -„Ce ați dat
Pe șesul ăsta semănat,
Pe măgura și pe izlaz,
Pe livada din iaz?”.
Ce-am dat, ce n-am dat,
Ei vorbesc pițigăiat.
Ce vorbă-i asta că ce-am dat?
-„N-a fost, am spus, de cumpărat,
Că noi altfel am apucat.
Alte tocmeli avem pentru pământ,
Că astea nu se cumpără și nu se vând.
Izvoarele și țara, noi de-a dreptul
Le-am dobândit cu sufletul și pieptul.
Săgețile pornite, cât ajung.
Din munți în munți, croiesc hotarul lung
Și țărâna răzeșă nu se schimbă
Pe preț de liftă sau de limbă.
Vânzarea, prețul, câștigul, banii,
Tertipurile sunt ale Satanii”.
Răspunde unul: -„Ba mai taci din gură,
Ce tot vorbești? că țara se și fură”.
Zisei și eu: -„Dacă ți-ai pus în gând,
Să nu-i mușcați țărâna pe curând”.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment puternic de patriotism și atașament față de pământul strămoșesc. Refuzul de a vinde sau de a schimba țărâna răzeșă subliniază importanța identității naționale și a valorilor tradiționale, dobândite prin luptă și sacrificiu.