Aici ochii lipsesc
Aici ochi nu clipesc
În această vale-a stelelor în agonie
În această găunoasă vale pustie
Frântă falcă-a pierdutelor noastre chei de-mpărăție.
În ultimu-acesta loc de întâlnire cuminte
Bâjbâim împreună
Și ne ferim de cuvinte
Pe malul său râul umflat ne adună
Fără văz, până ce – contururi –
Ochii reapar
Ca steaua de-apururi
Trandafir cu multe foi
La-mpărăția-ntr-amurgind a morții
Speranța doar
A celora pe dinăuntru goi.
Sensul versurilor
Piesa explorează un loc al deznădejdii și al morții, unde speranța persistă doar pentru cei care sunt goi pe dinăuntru. Este o meditație asupra pierderii și a căutării într-un loc pustiu, dar și despre posibilitatea reîntoarcerii la lumină.