Sus la vârful muntelui, colindăm colind,
Pe crestele craiului, colindăm colind,
Două ape se-ntâlnir, și-ntre ele așa-și grăiră, colindăm colind!
Două ape se-ntâlniră, și-ntre ele așa-și grăiră, colindăm colind!.
Apă rece limpezită, colindăm colind,
Unde te duci așa grăbită, colindăm colind,
Cu mine nici nu-ți petreci, ci în vale iute pleci, colindăm colind!
Cu mine nici nu-ți petreci, ci în vale iute pleci, colindăm colind!.
Apă caldă și mâloasă, colindăm colind,
De mine de ce îți pasă, colindăm colind,
Curgi agale pân’ la vale, fără grijă stai în soare, colindăm colind
Curgi agale pân’ la vale, fără grijă stai în soare, colindăm colind.
Peștele în tine joacă, colindăm colind,
Și copii cu drag se scaldă, colindăm colind,
Eu dau românașului, bogăția râului, colindăm colind!
Eu dau românașului, bogăția râului, colindăm colind!.
Apă pentru botezare, colindăm colind,
Și păstrăvuț de mâncare, colindăm colind,
Eu îi spăl sumanele, fața și cu mâinile, colindăm colind!
Eu îi spăl sumanele, fața și cu mâinile, colindăm colind!.
Apele așa-și grăiră, colindăm colind,
Și la drum, iar se porniră, colindăm colind,
Una-n valea cea frumoasă, alta sus la-nalta creastă, colindăm colind!
Una-n valea cea frumoasă, alta sus la-nalta creastă, colindăm colind!.
Să ne-ajute Domnul Sfânt, colindăm colind,
Cât trăim pe-acest pământ, colindăm colind,
Numele Lui să-L slăvim și mai buni cu toți să fim, colindăm colind!
Numele Lui să-L slăvim și mai buni cu toți să fim, colindăm colind!
Sensul versurilor
Colindul descrie dialogul dintre două ape, una rece și una caldă, evidențiind rolul lor benefic pentru oameni și natură. Se încheie cu o invocație divină și un îndemn la bunătate.