Mamie, n-o să înțelegi
Eu cânt sufletul care nu există
Sânii tăi sunt flori fără ghiveci
Inima ta batistă.
Și-nțeapă zmeură cu gust de lapte
Bluza ce acoperă piersici coapte.
Uite, mângâie-mă, leagănă-mă
Mi-a murit logodnica
Întreabă-mă cine era
Pe urmă spune-mi încet, precis când pleci.
O să-ți cumpăr necondiționat cercei
De la un bijutier ovrei
Ai venit grădiniță de flori în
Sufletul meu, interior de fierărie.
Mamie, n-o să înțelegi!
Dar e lucru frumos când ești într-o poezie
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea pierderii unei logodnice și căutarea de consolare într-o relație ambiguă. Vorbitorul se simte neînțeles și găsește o formă de alinare în poezie.