Flacon cu aripi de ceară roșie în floare
Calendarul meu saltă medicament
Astral de inutilă ameliorare
Se dizolvă la lumânarea aprinsă
a nervului meu capital
Îmi plac accesoriile de birou
de exemplu
la pescuit de zei mici
dar al culorii și al farsei
pentru capitolul mirositor unde
e totuna
pe pistă mângâiere a sufletului
și a mușchiului
pasăre cralle
cu degetele-ți crispate întinse și
șovăitoare ca ochii
flacăra cheamă spre a strânge
ești la adăpost
magazinele scuipă angajații la amiază
roata îi poartă
clopotele tramvaielor taie
fraza puternică.
vânt dorință pivniță sonoră de
insomnie
furtună templu
căderea apelor
și saltul brusc al vocalelor
în privirile ațintite spre punctele abisurilor
următoare de depășit trăite spre a concepe
cheamă trupurile umane ușoare
ca niște chibrituri
în toate incendiile toamnei
vibrații și arbori
sudoare de petrol
Sensul versurilor
Piesa explorează trecerea timpului și sentimentele de melancolie și reflecție asociate cu aceasta. Folosește imagini puternice și metaforice pentru a descrie o stare interioară complexă, marcată de amintiri și dorințe.