Trezită-n liniști, noua melodie
Ne-a prins auzul cu cerești carate,
Suflarăm sensul, ca pe-o păpădie,
Din limitele strofelor curate.
De-l izvodirăm numai teme rare,
Ca-n nici un fel să nu ne oglindească,
Poemul nostru-n ore temerare
Ne-a fost hlamidă roșie-mpărătească.
Nu vor simți că sunt păpuși pe ațe,
Solemn citindu-l, snobii mari și prinții,
Și le vor râde tristele paiațe
Din rumegușul obosit al minții.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura artei poetice, sugerând că poezia poate fi o formă de evadare sau o mască. Ea critică superficialitatea și lipsa de profunzime a celor care nu reușesc să înțeleagă adevărata esență a artei.