Versuri corectate și adnotate
Acesta-i un cântec de bard ostenit,De bard din pământul uitării.Strămoșii-mi acolo pe stâlpi de granitCu albe portaluri un templu-au clăditDe marmură-n marginea mării.„Să-l aibă nepoții prin veacuri de-acumSpre-a lor și spre-a noastră mărire! ”Dar mută veni nepăsarea pe-un drum,Iar pe-altul stârni-necătoru-i samumAtotucigașa hulire.Azi templu-i ruină; prin curțile luiCulcușuri își caută cerbii,Prin mândrele ganguri scot viezurii … Citește mai mult
Caligenes sfârșește moșia de arat;O seamănă. Pe urmă – roman adevărat –Dă goană-n urbea Romei să-ntrebe toți auguriiCă da-vor zeii nobili rod bun semănăturii?În Roma, cel mai vrednic augur, Aristofil,E om cărunt, servește de când era copil,Și poate să-mblânzească și viforul cu ruga.La dânsul vine dară Caligenes în fuga,Zicând: – „Aristofile, să-mi spui tu de … Citește mai mult
Clintea Kneph, zeu-n tremur, întregul universDin patu-i, Isis, mama, severă-i făpturaSpre cruntul soț și-o-ntoarse făcând un gest de ură,Și-un foc străvechi se-aprinse în ochiu-i verde șters.„Priviți-l, zise, moare acest bătrân pervers,Nu-i chiciură pe lume să n-o fi strâns în gură,Legați-i glezna, strângeți chioara-i uitătură,Zeu de vulcani, e rege pe-al iernilor alb mers!”.„Demult trecu acvila, un … Citește mai mult
Ne-om întâlni în Cer.Deși suntem frumoși și buni,Iubirea noastră-i un blestem,Se-nfruntă-n Cer zeii străbuni,O zi de liniște n-avem.Iubire, lacrimă de stea,Nu vezi speranțele cum pier,Cum scade viața mea și-a ta?Se-nfruntă zeii noștri-n Cer.Să pleci desculță, mândro-n Cer,S-ajungi la zeii răi și cruzi!Nu vezi speranțele cum pier?Nu vezi, iubito și n-auzi?.Să strigi, iubito, să te-aud,Că viața … Citește mai mult
Există o singură lume locuităde oameniși asta e mai mult ca siguro singură lume, un glob în care vânătoareade oamenie sportul cu care toți sunt de acord.Nu poate fi un simplufapt de răutatesau dorința imperioasăca în sfârșit soarele să se stingă.O fi altceva, o fi vreun motivdar aici zeii nu se mai înțeleg.Doar pentru asta … Citește mai mult
Se spunecă divinități terestre se întâlnesctot mai puțin printre noi.Multe persoane se îndoiescde existența lor pe acest pământ. Se spunecă în această lume sau deasupra ei existăuna singură sau nici una;se credecă înțelepții antici erau cu toții nebuni,sclavii unor vrăji dacă susțineaucă vreun zeu în incognitoîi vizita. Eu spuncă nemuritorii invizibilicelorlalți, și poate inconștiențide privilegiul … Citește mai mult
O să ne revedem, îmi zise unulînainte să se strecoare în lumea de apoi.Dar despre el nu-mi amintesc nimiccare să mă facă să-i recunosc identitatea.Acolo jos/sus n-or fi fiind legitimațiide recunoaștere, nici discuții, opinii,întâlniri și alte asemenea futilități.Acolo sus/jos nici măcar nu vom găsiNimicul și nu e puțin lucru. Nu vom aveanici eter și nici … Citește mai mult
Armonia e un lucru rar,Adelheitnu e obiect, nici fluid, nici substanțăși nu-ntotdeauna are sclipirea nestematei.Armonia aparține aceluia care-a intrat înformula exactă –a cristalului și nu știe, nici vrea de-acolo să iasă.Armonia-i aceea care n-a mers până la capăt,nu e dorită de cel ce n-o cunoaște,nu e crezută de cel ce se-ndoiește.Uneori castanul sălbaticlasă să cadă … Citește mai mult
Din volumul „Edith Södergran”, colecţia „Cele mai frumoase poezii”, editura Albatros.Jucării sunt toţi oamenii.Jucărie eram eu însămi până mai ieri.Azi sunt aceea ce desferecă taina.Aş vrea ca toţi oamenii să poată veni lângă mine.Foc, sânge şi mirul viitorului,să luaţi din mâinile mele.Întreaga omenire o hărăzesc viitorului.Rândurile mele de foc le va citi fiecare copil.Pe toţi … Citește mai mult
din volumul „Edith Södergran”, colecţia „cele mai frumoase poezii”, editura Albatros.Unde locuiesc zeii? În inima mea,în inima mea sfâșiată, dureros-fericită,când mi se înalță cântul.O, zei, ce poate face un om în cele câteva clipece-i sunt hărăzite?V-am cunoscut puterea întreagă..Zei, ați venit către mine..De-atunci zac istovită și vă visez..O, zei, mă vizitați în fiecare zi,în ceasul … Citește mai mult