I.
Legănările-ncoa’ și-ncolo mă mângâie,
Saltă și mă mângâie,
Înduioșător se zbat pentru mine
Și-mi vor binele cu bani.
Ea, cea cu lancea, stă de față.
Subpământenii zei mă ajută, O! Anubis,
Ei mă ajută cu-nduioșătoare luare-aminte;
Unduitoare,
Împărăția li-i în balansări.
II.
Lumină!
M-am trezit ca să te urmez, Pallas.
Gata și-n afara dezmierdărilor.
Te-ai înălțat ca o rachetă
Arcuindu-ți trecerile de la dreapta la stânga și de la
stânga la dreapta
În proiectarea plană a unei spirale.
Zeii somnului cu narcotice mă slujesc,
Dorindu-mi binele;
M-am trezit ca să te urmez, Pallas.
Sensul versurilor
Piesa explorează starea dintre veghe și somn, invocând divinități și simboluri ale iluminării. Naratorul se lasă purtat de legănările somnului, căutând ghidare și protecție în lumea onirică.