Mihai Eminescu – O, Saturn
Tu ce stând cumpăna vremii îi măsuri,Tu ce măsuri curgerea lumii în haosDupă câte ori se ivește umbra,Soră luminii.O, Saturn tu, care domnind genunea,Te-ndrăgi atât, că, privind la tine,Din adâncul întunecat ea deteNaștere lumii.Cel dintâi din zei răsărind din haos,Generații trec, de zei și de oameni,Numai tu rămâi pe deasupra tuturorCel de pe urmă.[1880].Poezie inedită