O vreme.
Mă uit la fiecare carte nouă
Ca Avram la Isaac,
Pe când se pregătea
Să-l înjunghie.
Te voi sacrifica și eu
Pe aceste câteva vreascuri
Ale cunoașterii,
Și din litere va curge sânge.
Și mă voi învălui în fumul lui
Să nu mă mai vadă duhurile.
Și așa voi fi bun
Materiei
Încă o vreme.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de sacrificiu a cunoașterii și a potențialului, comparând actul cu sacrificiul biblic al lui Isaac. Vorbitorul se oferă pe sine materiei, acceptând o formă de sacrificiu personal în căutarea înțelegerii.