De când mă știu ploaia m-a fascinat
Cu fața-i răcoroasă,
Ce-atinge tot orașul obosit, prea aglomerat.
Când plouă toți mă ceartă că eu zic „O, ce zi frumoasă!”
Dar totul strălucește ca-ntr-un show de zile mari.
REFREN.
Ploaia-i amica mea,
Haina-i de catifea
Ma atinge delicata.
Ploaia-i amica mea
E neastâmpărată
Cade ușor. E-o minune. x2
Hee. Uooo.
2.
Când ne-ntâlnim și o întreb de ce
E torențială,
Ea îmi răspunde c-o să cresc doar să
Stau sub nori!
REFREN.
x2.
PUNTE.
Sora cu pământul
Luna e vara sa
Ruda-i și cu vântul
Și amica mea
Dinotdeauna!
REFREN.
x2.
Sensul versurilor
Piesa celebrează frumusețea și liniștea aduse de ploaie, văzută ca un prieten drag și o sursă de încântare. Persoana găsește bucurie în ploaie, în ciuda opiniilor celorlalți, și o vede ca pe o minune naturală.