Trece vremea spicului
În bătaia vântului.
Așa-i rodul spicului
Iaca este, iaca nu-i.
Trece vremea vinului
În răcoarea beciului.
Așa-i gustul vinului
Iaca este, iaca nu-i.
R1: Lasă plugul brazda deasă,
Curge apa în izvor
Am avut o viață aleasă,
Dar tot nu mai vreau să mor.
Trece vremea gândului
De uitarea rostului
Așa-i miezul gândului
Iaca este, iaca nu-i.
Trece vremea dorului
În bătaia bietului.
Așa-i focul dorului
Iaca este, iaca nu-i.
R2: Moara macină făina,
Pâinea crește în cuptor
Am avut o viață plină
Dar tot nu mai vreau să mor.
Trece vremea omului
În păzirea domnului.
Așa-i viața omului
Iaca este, iaca nu-i.
Trece vremea neamului
În schimbarea veacului.
Așa-i soartea neamului
Iaca este, iaca nu-i.
R3: Oile se duc la strungă,
Cucul cântă în pridvor.
Am avut o viață lungă,
Dar tot nu mai vreau să mor.
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra trecerii timpului și a efemerității vieții, folosind metafore din natură și activități tradiționale. Refrenul exprimă dorința paradoxală de a nu muri, în ciuda unei vieți împlinite.