Prelucrare folclorică de Nicolae Covaci.
Păpărugă, rugă,
Vină de ne udă,
C-o găleată plină,
Florile-n grădină,
Ploaie, Doamne, ploaie,
Locuri să se-nmoaie,
Bumburel de-argint,
Varsă-l spre pământ,
Ploiță curată,
Ce-i din cer lăsată,
Cucuruzele, cât grădinile,
Păpărugă, rugă, etc.
Păpărugă, rugă,
Ia ieși de ne udă
C-o găleată d-apă
Peste lumea toată.
Sensul versurilor
Cântecul este o invocație tradițională pentru ploaie, personificând păpăruda și rugând-o să aducă ploaia pentru a uda pământul și a asigura recolte bogate. Este o expresie a legăturii dintre om și natură, specifică ritualurilor agrare.