O să plouă
Își zice Dumnezeu, căscând,
Și privind la cerul fără pic de nor,
Mă cam încearcă reumatismul
De vreo patruzeci de zile și patruzeci de nopți.
Ehe, se strică vremea!
Noe, mă Noe,
Ia vino până la gard să-ți spun o vorbă.
Sensul versurilor
Piesa prezintă un dialog ironic și umanizat cu Dumnezeu, care anticipează o ploaie iminentă și se plânge de reumatism. Tonul este nostalgic și ușor umoristic, sugerând o perspectivă familiară asupra divinității.