Simt cum m-atingi ușor,
Dorul meu călător, ai venit
Spun că mi-a fost prea dor
Și nu-mi e ușor, ești pustiu.
Chipul tău s-a schimbat prea mult
Dar știu să ascult, ești tu
Între noi e același glas
Și nu s-a pierdut pe vânt.
Vino-acum, pare prea târziu,
Dar oprește-te s-asculți
Plânsul meu care-aruncă-n vid
Timpul ce a trecut – prea mult.
Doare că azi te-am pierdut
Și mă-ntreb unde-am greșit
M-ai uitat sau păstrezi și-acum
Tot ce noi cândva am trăit.
Pierd ușor urma ta pe drum,
Mult prea mult te-ai depărtat
Nu găsesc calea înapoi
Și nu știu unde-ai plecat.
Vino-acum, pare prea târziu,
Dar oprește-te s-asculți
Plânsul meu care-aruncă-n vid
Timpul ce a trecut – prea mult.
Caut calea spre tine
Și-alături de mine îți aduc speranța mea
Răspunde-mi dacă mă-auzi cum plâng,
Dacă mă vezi mergând spre acea lume-a mea.
Vino-acum, pare prea târziu,
Dar oprește-te s-asculți
Plânsul meu care-aruncă-n vid
Timpul ce a trecut – prea mult.
Vis pustiu, hai coboară iar,
Să ne amăgim sperând că trăim
Vis urât, trist și temător,
Știi că mâine nu mai iubim.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și pierdere, reflectând asupra unui vis frânt și a unei iubiri apuse. Naratorul caută o cale de întoarcere, dar se confruntă cu realitatea dureroasă a distanței și a uitării.