Versuri corectate și adnotate
Neliniștile nopții par să-mi spunăCă-n lumea vie-a gândurilor meleE-un cântec nou, ce curge dinspre steleȘi-mi e adus de razele de Lună.În armonia lui, tresar, măiastre,Senzații noi, în vechiul orologiu,Iar pulsul lui devine un elogiuÎn vers timid, ce urcă înspre astre.Și urcă, urcă, aripile saleAu străluciri de stele, sunt divineȘi par tot Universul să-l înclineSpre cântul … Citește mai mult
Îşi rătăcise drumul şi-acum nu mai ştiaNici unde-i este casa, părinţii, cine-i el,De ce-i atât de singur şi cine e acelDe vină pentru toate şi unde l-ar afla.Iar Timpul ce-l uitase prin anii de luminăParcurşi la întâmplare prin marele neant,Privea, arar, intrusul, c-un zâmbet arogant,Şi-i răspundea la toate c-o linişte deplină.Plutea prin nemurire, prin lumea … Citește mai mult
Tu știi că plânsul mării e valul care curgepe țărmul ce devine, treptat, nesimțitorla apa ce nu-l mișcă atunci când îl parcurge,ca lacrima obrazul obișnuit cu dor. Mai știi că așteptarea e grea ca și nisipulsalvat din uscăciune de valul ce s-a scursîn golul dintre gânduri, schimbând acolo chipuldin amintiri pierdute, cu-al timpului concurs. Privești … Citește mai mult
Se destramă noriiÎntr-o pânză deasăCe-și întinde cute peste muritoriiCare, de prin case, îndrăznesc să iasă.Fire zdrențuiteClatină burlaneȘi măresc amarul zilei chinuiteInvadând canale-n strașnice bulboane.Iată-apare vântulȘi-i demențial:Plopii se înclină și își pierd veșmântul,Stropii iau viteză pe orizontal.Urlă-adânc văzduhulClipelor aceleCare le frământă, gata să-și dea duhulDe atâta ploaie și de zile grele.
Priveam în întuneric şi-i ascultam tăcereaÎn care, printre note cu aripi de pustiu,Se rătăcise una cu iz de cafeniuCa negurii tăcute să-i laude puterea.Întreaga simfonie, cu pacea ei deplină,Părea înlăcrimată în portu-i liniştit,Dar nota-ceea falsă crea un zumzăitDe aripă-n tenebre, de fals, minciună, tină.Un râs crispat, malefic, ruptură-n portativ,O zbatere de note cernute spre abis,O-nchipuire … Citește mai mult
Se simte o briză la marginea măriiCând Soarele-apune și-ndeamnă spre malMănunchiuri de raze, purtate pe valÎn vuiet ce-i cânt de iubire-nserării.Îmi pare, nisipul, că arde și-așteaptăSă vină, din ceruri și Lună, sărut,Din stele – răcoarea și-n vârfuri, tăcut,Un vis ce-a mai fost, alintându-l în șoaptă:„Te-ai rupt din eter, devenind o-ntâmplare,Un înger al nopții, plecat și … Citește mai mult
Pe strada rece-a caselor de piatră,Tot merg, privind în juru-mi ca și cândToți cerberii ce, prin adâncuri, latră,Ar apărea, spre mine alergând.Și n-aș putea să fug, n-aș fi în stareSă plec, să nu te caut în Infern,Să știu că frica mea e mult mai mareDecât ce am crezut că-mi e etern.Mi-ai dispărut în valuri de-ntunericPornite … Citește mai mult
Lacrimile iernii se presară-n lumeÎntr-un dans frenetic, înălbind poteciFără să aleagă, făr-un scop anume,Fără să întrebe-n rece de le-ntreci.Fiecare-n parte se preface-n stea,Suflet… are gerul, flăcări înghețate –Brațele-ascuțite ce-ar putea-nțepaOchiul ce privește spre eternitate.Frumusețea rece pare să se teamăDoar de efemerul stelelor ce cad…Au culoarea altfel. Albul de năframăLe e scut la gândul focului de … Citește mai mult
De crezi că-i liniște în valCând se pornește pe câmpii,În roșul macilor de-ai fi,Te-ai vrea pe câmpul ideal.Un cer curat, ca de cristal,Adânc, în suflet, te-ar privi,De crezi că-i liniște în valPornit pe-a’ mărilor câmpii.La orizontul ireal,Cu zori ce te-ar privi mirați,O poartă-ar aștepta să bați,C-o rugă-n ochi, în gest final,Ca liniștirea unui val.Daniel Vișan-Dimitriu(5 … Citește mai mult
Cutreieram prin zările senine,în pași de dans, pe norii de furtunăce alergau, pe-o muzică nebună,spre nicăieri, pământul să-l întine,cu mine.Eram cuprins de o euforiece mă făcea ca-n dansul meu bezmetics-ascult doar vocea care, -n ritm frenetic,îmi ascundea, sub norii de orbie,beție.de gânduri și cuvinte-amăgitoareiluzii, apariții efemerece îți oferă spini ascunși în miere,pocale din a căror … Citește mai mult