Cutreieram prin zările senine,
în pași de dans, pe norii de furtună
ce alergau, pe-o muzică nebună,
spre nicăieri, pământul să-l întine,
cu mine.
Eram cuprins de o euforie
ce mă făcea ca-n dansul meu bezmetic
s-ascult doar vocea care, -n ritm frenetic,
îmi ascundea, sub norii de orbie,
beție.
de gânduri și cuvinte-amăgitoare
iluzii, apariții efemere
ce îți oferă spini ascunși în miere,
pocale din a căror încântare
se moare.
Dansam deasupra de păcat sau vină,
încrezător în norii de sub mine,
în vocea care, încă, mă susține,
iar în căderea de acum m-alină.
Divină!.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de frenezie și euforie, o iluzie amețitoare care ascunde pericole. Protagonistul dansează deasupra păcatului, încrezător, dar se îndreaptă spre o cădere inevitabilă, fiind alinat de vocea care l-a susținut inițial.