Versuri corectate și adnotate
Astă seară, n-o să fiu singurMinte-mă, ca și cum aș fi primulIar eu o să mă mint și-o încep să te credTe dezbrac din priviri când te miști lentȘșt, taci, nu vorbi prea multTe aud ca prin fumȘi nu vreau să te ascultVreau să urmăresc limbajul trupuluiÎn timp ce dau foc, încet, jointuluiEști brunetă, sau … Citește mai mult
Ești ca un vin secȘi, dacă o ții așa, eu plecCă ești ca un vin secMă amețești de cap și nu mai înțeleg.Te contrazici de atâtea oriÎmi dai panici, îmi dai fioriPoți să scrii o carteDespre cum ai tu dreptate.ZăuMi-ai umplut paharul răuEu te las să-mi torni la greuCând îmi amintesc cât te iubescEști ca … Citește mai mult
De-ar crește via pe casă, n-ar mai trebui culeasă,De-ar curge vin pe uluce, la crâșmă nu m-aș mai duce. (bis primele 2)De-ar curge vin pe burlan, câte-un pic, câte-un pic,N-aș mai cheltui un ban, pe nimic, pe nimic,Aș sta jos pe scăunel, c-un păhăruț mititel, mai neică. (bis ultimele 3)De-ar fi butoiu-n căciulă, i-aș da … Citește mai mult
Boii urâţi şi teferi s-au limpezit în şes,şi au ţipat cocoşii târziu şi fără sens.Ileana, care doarme cu porcii de tărîţe,s-a pus să mulgă vacii lapte stelar din ţâţe,pământului să mulgă răcoare de cartof.Toamna bacoviană geme-n ferestre: of! –Prietene, dă-mi mâna şi taci; aşa; dă-mi mâna.Priveşte curtea, porcii, şi, râcâind ţărâna,cocoşii albi. Priveşte: sufletul meu … Citește mai mult
Taină mereu nepătrunsă,Pas fericit înapoi,Nu va muri nici o frunză,Va fi scrisoare-ntre noi.Toamnă de prăpăd,Nici nu te mai văd,Prin războiul frunzei care cade,Te-aș învăluiÎn cules de viiȘi-n mirosul ultimelor roade.Ca un repetentReînvăț urgentDisperarea toamnei în derivăȘi te-aș atârnaDe privirea meaDar e toată lumea împotrivă.Nu mă mai auzi,Când, prin arbori uzi,Telegraful meu de frunze plânge,Către orizont,Mari … Citește mai mult
Prietenii.Vino, vinurile-n valuriBat în plajă, milioane!De pe culmi de munți și dealuri,Curge Bitter-ul, bulboane!Haideți, înțelepți hagii,Spre-Absintul cu verzi coloane!..EU – Peisajul nu mă-nbie.Ce-i, prieteni, o beție?.Eu prefer să putrezescÎntr-un smârc, m-oi pierdePrintre lemne ce plutescSub clăbucul verde.
Cerneala putrezește-n călimări,În beciuri, vinul nostru reînvie,Ca să miroasă a lăstari de vieȘi prin armuri ne trec stafii călări.Dintre ai noștri, cei mai mulți s-au stins,Bizanțul pretutindeni ni se-arată,Ce scris zadarnic, vremuri de erată,Stilistică bogată dinadins.Căderi de roți de dorul cheii coarbe,Oprirea va veni, acuș-acuș,Vai, ce aproape au ajuns cei duși,Biblioteca parcă ne resoarbe,În trista … Citește mai mult
Grele sunt pleoapeleDe-atâtea lumini! În vie ard struguriiFăclii de aur,Sub frunziș de sângeArterele vitelorRevarsă din presePurpura sângelui,— Spumă a toamnei în pocalele clipelor. —S-au destrămat evantaieleCerului și curg topitePeste rodul neculesSucurile dulci,— Licoarea soarelui —Cu jaruri în vară, spuză de aur în toamnă,Au grăbit belșugulNectarului din cupeleDe pe masa bogată.Noaptea învăluieCu odăjdii înstelatePodgoriile rămase în … Citește mai mult
De câțiva ani m-ascund la mine-n barbă,Să nu mă mai cunoașteți cum am fost,Să vă contemplu cu-o privire oarbă,Să-mi fac din mine însumi adăpost.Dar nici așa nu mai găsesc scăpare,Năravul mi se află imediat,Bărbos celebru pentru fiecare,Mai bine aș umbla decapitat.Nici nu e mult, până să vină oraCedării unui cap, uzat prea mult,Vi-l voi lăsa, … Citește mai mult
Te-au văduvit de rod culegătorii,Cad grei ciorchinii dulci sub preșe,Și sângele tău curge purpuriuSeptembrie, alene întârziePrin coardele ce freamătă-a pustiu.Cu brațele obosite îngenunchezi,Odăjdii de rugină te cuprind,Sub aur viu de toamnă înnoptatăMii de făclii pe ramuri ți se-aprind.Te-au văduvit, de rod te-au stors,Dar purpura pe creștet ți-a-nflorit.Ei vor avea din trupul tău tot vinul,Tu, diadema … Citește mai mult