Stau la crâșmă de azi-noapte, dureri mi le alin toate
Cu un păhărel de vin, hai mai frate să-l închin
Mai crâșmare adu-mi vin, c-am la inimă un chin
Toarnă vinul în pahar, să uit de dor și amar.
Vino lăutare să-mi zici o cântare, că tu îmi ești alinare
Toarnă vin crâșmare, cântă lăutare, ca să uit de supărare.
Beau vinul cu strop de soare, uit că inima mă doare
Beau vinu-n raza de lună și îmi fac inima bună
Hai mai toarnă mai crâșmare, că viața e trecătoare
Azi mi-e bine și petrec, mâine zilele îmi trec.
Vino lăutare să-mi zici o cântare, că tu îmi ești alinare
Toarnă vin crâșmare, cântă lăutare, ca să uit de supărare.
Cât în crâșmă-i veselie, omul de necaz nu știe
Cât îi băutură dulce, eu de-aicea nu m-oi duce
Și la crâșmă stăm o seară, mâine seară vine iară
Azi mi-e bine și petrec, mâine zilele îmi trec.
Vino lăutare să-mi zici o cântare, că tu îmi ești alinare
Toarnă vin crâșmare, cântă lăutare, ca să uit de supărare
Sensul versurilor
Piesa descrie un om care își îneacă amarul în vin, ascultând un lăutar. Muzica și băutura sunt văzute ca o alinare temporară pentru suferințele vieții.