Grele sunt pleoapele
De-atâtea lumini! În vie ard strugurii
Făclii de aur,
Sub frunziș de sânge
Arterele vitelor
Revarsă din prese
Purpura sângelui,
— Spumă a toamnei în pocalele clipelor. —
S-au destrămat evantaiele
Cerului și curg topite
Peste rodul necules
Sucurile dulci,
— Licoarea soarelui —
Cu jaruri în vară, spuză de aur în toamnă,
Au grăbit belșugul
Nectarului din cupele
De pe masa bogată.
Noaptea învăluie
Cu odăjdii înstelate
Podgoriile rămase în odihnă.
Strugurii și nucii bătrâni —
Pândari dintre răzoare,
Odihnesc pe dâmbul
Argintat de lună.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera melancolică și bogată a toamnei într-o vie. Se concentrează pe transformarea strugurilor în vin și pe odihna podgoriilor sub lumina lunii, evocând un sentiment de abundență și contemplare.