De câțiva ani m-ascund la mine-n barbă,
Să nu mă mai cunoașteți cum am fost,
Să vă contemplu cu-o privire oarbă,
Să-mi fac din mine însumi adăpost.
Dar nici așa nu mai găsesc scăpare,
Năravul mi se află imediat,
Bărbos celebru pentru fiecare,
Mai bine aș umbla decapitat.
Nici nu e mult, până să vină ora
Cedării unui cap, uzat prea mult,
Vi-l voi lăsa, cu milă, tuturora,
Dacă-mi promiteți, gratis, un consult.
Eu ca Danton în fața ghilotinei,
Îl rog pe gâde, îl implor smerit,
Să-mi taie capul, pe măsura vinei,
Dar să-l arate țării, la sfârșit.
Și-acum să bem, să spargem o fereastră,
Într-un butoi de vin intrând călări,
Că-mbătrânesc în fața dumneavoastră
Și mor de dragul tristei mele țări.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de sacrificiu patriotic și acceptare a morții. Naratorul se compară cu Danton și își dorește să fie decapitat pentru țară, cerând ca sacrificiul său să fie un exemplu. În final, se resemnează cu îmbătrânirea și moartea pentru țara sa.