Versuri corectate și adnotate
Nu zic nimic,Pregătește-te, nu spun nimic,Pregătește-te..Știi foarte bine ce vreau să îți zic:Nu zic nimic.Nu știu nimic,Poate deja știu prea mult..Poate deja am învățat să ascult,Dar nu spun nimic,Pentru că nu știu nimic.Nu simt nimic,M-am pregătit.Nu simt nimic,Sunt pregătit.Sunt pregătit pentru marele nimic..Pentru marele nimic..Nu zic nimic, pregătește-te!Pregătește-te pentru marele nimic,Nu zic nimic, pregătește-te pentru … Citește mai mult
Nani-nani, vidule,nani-nani, vid frumos,nani-nani, poligeneză…!Doar combustia sinelui te-ajută să traversezi vidul –chiar dacă-i o gaură neagră a universului,grădina cu brusturi viguroşi te-aşteaptă,comorile sufocate de emoţii, aburite, mandalele de aur,câinele tuns de bucurii, ursul fără mierede pe sarcofagul etrusc, guguştiucu-n cămaşa-i veşnicăde mire, te-aşteaptă pe ramura cu nodul în gâta nucului din fundul grădinii, cu vârfu-nfiptîn … Citește mai mult
Oarba spală pietre și stele,Dumnezeu mănâncă furnici,Drumul se mânie prin tigve de morți.Priveau la noi străinii(desenează acest vid)ca la niște viermiadică nicide fapt, nu priveau.Suicidadevărul e o femeie de servicisau
La depărtare mică de vid și de-acasăun foc se-aprinde-n miezul deșertului, despicăvăzduhul și rozându-lca pe-o legumă-i lasăîn palmă restul cărnii – asceză? rugăciune? –reptila scoate limba, la flăcări, bifurcatăși gustă foculpe urmă scuipă sâmburii.Cerul e-o pată,un cărbune.
O, lucrurile, exacerbare a vidului; de aceea, poate,ele atrag asupra lor obiectele cosmice.O, lucrurile, vid absolut, mai vid decât ventuzeramificate sugând oriunde obiectele cosmice.Încerc să mă salvezși nu pot decâtcuvintele înstelate să le ridic deasupra.Numai cuvintele au ființă, numai ele există,există fugind speriate de moarte, de lucruri.O, lucrurile deschid un ochi pironitor și-l clatină în … Citește mai mult
Și atunci tăcerea și-a ridicat chipul și a vorbit.Broboane mari de sudoareamestecate cu tăcere s-au desprinsde pe tâmplele ei albite de lumina luniiși au picurat în beznă. Ne-am întins mâinilespre fața ei și ne-am umplut căușele palmelorcu beznă, apoi ne-am ridicat mâinilespre cerul potopit de liniște al nopții și-am strigat.Nu ne-a răspuns nimeni, nici măcar … Citește mai mult
Să ne imaginăm: am făcut averedin genunchi artificiali,din evantaie de fildeș,din dinți falși.De pe la cincizeci de ani, am divorțatca să alerg după fetișcaneși după dansatoarecare, după orele trei de dimineață, scuipă sânge.Am plătit scumpca să nu-mi mai văd fiii niciodată;cel mare, un gigolo,celălalt, o curcă plouată.Hotel deocheat,hotel de lux:divină alternativă!Pocker nu joc decât cu … Citește mai mult
Pentru Robert F. Roeming.Găsesc neantul foarte confortabil:mă simt bineîntre pereții lui care o iau razna,acoperișurile lui căscateca să invite steaua să-mi facă o vizită,și fântânile luifără apă și muzică.Sunt fericit că nu mai amgrija fericirii.Un stejar mă întâmpină:”Vei fi eu, voi fi tu”.O barză adaugă:”M-ar bucura să zbori în locul meu”.Nu simt nevoia să exist.N-am … Citește mai mult
Singura cauză pentru care iarba trebuie să crească – e întâmplarea de aur a verdelui.Singura cauză pentru care sânii aerului trebuie să respire – e întâmplarea de enigmă a literei.Negrul pietrișului contemplă orele trestiei – iar fețele serii plutesc peste barca în care visez.Și-mi zic: “nimicul din afară al excepției este iubirea,nimicul ca o circumferință … Citește mai mult
Privirea e de fapt un spațiu unde lucrul nu eNimic nu e acolo unde nimicul e privitPentru ca lucrul să fie privirea trebuie să încetezeCând privirea-ncetează lucrul e un zenit infinit.Deci lucrul nu poate fi decât infinitul zenitului absolut singurÎn singurătate, aici, este începutul lucruluiAl lucrului ce-a încetat de-a mai fi privireAl vidului ce-a încetat … Citește mai mult