Ara Alexandru Șișmanian – Privire

Privirea e de fapt un spațiu unde lucrul nu e
Nimic nu e acolo unde nimicul e privit
Pentru ca lucrul să fie privirea trebuie să înceteze
Când privirea-ncetează lucrul e un zenit infinit.
Deci lucrul nu poate fi decât infinitul zenitului absolut singur
În singurătate, aici, este începutul lucrului
Al lucrului ce-a încetat de-a mai fi privire
Al vidului ce-a încetat de-a mai fi lichid.
Întru început lucrul e vidul solid
Cuvântul – iată un vid ce nu curge
Cuvântul – vidul fotografiat de tenebră, fotografiat până la
Descompunere
De tenebră
Fotografierea tenebrei e descompunerea ei
Privirea-i un ’tuneric care descompune întunericul
O naștere întunecată, o supra-naștere supra-întunecată
Lumina nu se naște din întuneric
Întunericul putrezește, așa se naște lumina
Nu există cuvinte pentru descompunerea lobară a întunericului
Întunericul în scrâșnirea lui e o fantomă lobară
O uriașă putrefacție de lobi ce se zămislesc
O zămislire – o zguduire de lobi-forță – de lobi-abis
O fantomă de linii fantomatice doar în trepidația lor
Un corp de chipuri care moare – abis cu abis
Căci chipurile sunt loburile hipnotice ale abisurilor
Un plan densificat de hipnotizatori lobari identici
O ningere de nopți lobare peste corzi uriașe de scântei
O ningere de ningeri de ninsori ce curg pe ningerea de ningeri
Răsăritul stelei craniene scânteiază peste haosul de lobi
Priviri
21
Ca durerea infinită a unui cadavru de centri
Ca durerea zenită a unui cadavru de negații
A unui cadavru de profeții supra-atomice, supra-electronice,
supra-peratologice,
Un lucru infinit de scânteieri peste-o paloare electronică de
gheață
Un infinit pustiu electronic străbătând un abis de nume cuantice
Întunericul bulbos-bubos-furunculos de lumină – e un nume de măsuri
Un număr de sperme și tenebre – de sperme și măsuri
Sperme-tenebre – sperme-măsuri – rațiuni seminale ale bulbilor
seminali
Bulbii sunt niște cranii de lumină urlând vertebre de vibrații
de corzi
Semințele sunt niște vibrații uriașe urlând naiv – urlând eonic
Semințele sunt eonii-urcare ai plantelor-vibrație – creșterea
fără rădăcini
Ascensiunea fără tulpini – fără distanțe – un ghem de-urcări
fără opriri
Bulbii sunt pachete de distanțe scânteioase-n stat – fiori uriași
de staze
Gemând – de gravitații gravide de zbor – ochii în bulbi de lumină
sunt niște bicotiledoane de vid – adâncurile gem de coleoptere
Bulbii de lumină sunt niște adunări de-adânc – creșterea o
ghemuire de abise
Abisul ce tremură și se cutremură – iată urcarea și pluralul ei
Urcarea e pluralul abisului singur și totuși nesigur de tăcerea lui.