Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790
Sarcofagii și urne împodobesc păgânul cu viață; / Fauni dansează-mprejur; cu al bacantelor cor / … →
Sarcofagii și urne împodobesc păgânul cu viață; / Fauni dansează-mprejur; cu al bacantelor cor / … →
Eu nu sunt eu… / Eu sunt cel care umblă / fără să-l văd, alăturea … →
Râdeți flori, învăpăiate de al soarelui sărut, / Râdeți fără nicio grijă, vara este la-nceput. … →
Nedumerit, la poarta veșniciei, / Nu-nțelegea cum timpul s-a oprit / Și nici înscăunarea acalmiei … →
Nori de zile fără adăpost, / înecați în lacrimile de cer, / ale cuvintelor, / … →
Ce grabnic trece timpul, / – abia am început / și iată suntem gata / … →
Cât va dura lipsa aceasta a omului muribund în centrul creației, fiindcă l-a alungat creația? →
O, cimpoaie-ale Galiciei, când vine primăvara, / Cântați mai dulce decât privighetoarea din zăvoi! / … →
Câte rele vin la om în viață, / mereu pe toate le învață, / câte … →
Pe sub fereastră trec sicrie / cu trupuri reci de camarazi; / trecură ieri, trecură … →