Margareta Clipa – De-O Vreme Mă Tot Gândesc

De-o vreme mă tot gândescȘi-n tot felul cântărescCe-i omul și ce-i viațaȘi de ce se rupe ața,Câte-n lume am de tras,Câte iau și câte las.Omul se naște pe lumeSă se bucure, să-ndure,Să plângă, să veselească,Pe toate să le trăiască,Azi îi cântec și plăcere,Mâine lacrimi și durere.Așa-i pe lume lăsatNiciun om fără păcat,Niciun om fără suspine,Tot … Citește mai mult

Mircea Dinescu – Învierea Bufonului

Paharele-s pe prag, mortu-i pe masă,oglinzile-s în rochii moi de dantă,pisica va fi și ea prinsă-n lanț,paharele-s pe prag, mortu-i pe masă. Munții-s tociți. Și caprele-s tocite.Și-un soare cârn și norii beți și ciungi.Și șerpi scârbiți de pieile lor lungifrecând morminte ca tacâmuri scite. Yorik e viu și prințiara hârcao va jongla-n culise făcând fente.Oh, … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Alegorie

E o femeie mândră, cu gâtul lung și fin,Care își lasă părul să se reverse-n vin.Și ghearele iubirii, și jocul otrăvit,Alunecă tocite pe pielea-i de granit.Ia Moartea-n râs, Dezmățul hulit este firesc,Doi monștri ce cu mâna adună și cosesc,Dar trupul ei puternic, și drept, și maiestuosL-au respectat în jocul lor aspru, ticălos.În mers e o … Citește mai mult

Celelalte Cuvinte – Lumea De Apoi

Azi ca și ierinumai iubiri și dureriIeri ca și aziura, minciuna, necazJur împrejur, ziduri și gratii de fierCum să-i mai cer acum clipele mele ce pier.Lumea cea strâmbăcare se schimbăca un altoi.Lumea de apoiLumea de apoiLumea de apoiLumea de apoi.Om încrezut, aspru și nepriceputpentru trecutnu e prea mult de făcutOm de nimic, lacom și nechibzuitești … Citește mai mult

Gellu Naum – Eftihia

Abia pornind de la sfârșit se poate înțelegemecanica nostalgică a întâmplărilor furia straturilor care ne premerg sau ne urmează.Atunci acel numit „acolo” poartă pe trup scoarța copaculuiduce cu elbalanța arogantă în care dorm membrele lui izolate statuia Câinelui un calcul nebulos care se naște și persistă în spaima ierbii și în tăcerea verde a ținutuluiși … Citește mai mult

Petre Stoica – Treflă pe Treflă

Poeților Virgil Mazilescu și Daniel Turcea.Stăm la o masă așternută cu amurg de coniacprintre picioarele noastre aleargă animale teribiledar numai în zori ucidem tigrul acumpândim armonia cuvântului carnea sae mentă smochină ori smirnă și iatăcă pământul ne slăvește pe toțide ce să ne mănânce vulturul acelao și e vară și toamnă și iarnă și încăne … Citește mai mult

Eugenio Montale – Ceea Ce Rămâne

Bătrâna servitoare analfabetăși bărboasă cine știe unde e îngropatăputea să-mi citească numele și pe-al săuca pe niște ideogramepoate nu putea să se recunoascăici în oglindădar nu mă scăpa din ochineștiind nimic despre viațăștia mai mult decât noiîn viață ceea ce se câștigăde o parte se pierde de altacine știe de ce îmi amintesc de eamai … Citește mai mult

Odisseas Elytis – Și Cu Lumina Și Cu Moarte

Am întors spre mine moartea ca o uriașă floare a soarelui:S-a ivit golful Andramytinos cu așternutul învălurat al mistraluluiO pasăre ținută între cer și pământ și munțiiUșor așezați unul într-altul. A apărut băiatul care aprindeLitere și-aleargă să-ntoarcă nedreptatea spre pieptul meuSpre pieptul meu unde-a apărut Ellada cea de-a douaa lumii de sus.Tot ce spun și … Citește mai mult