Nori de zile fără adăpost,
înecați în lacrimile de cer,
ale cuvintelor,
ce și-au pierdut,
înțelesurile simțămintelor,
au început să plouă,
cu stropi de foc,
peste incendiul din privirile noastre,
ale cărui flăcări de neliniște,
au cuprins întreaga stradă a destinului,
pe care traversăm,
zebra roasă și abia vizibilă,
a binelui și răului,
eternităților de clipe,
irosite fără rost,
de iluziile vieții și morții,
depresiilor absurdului carismatic,
care ne strivesc neîncetat,
speranțele.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de deziluzie profundă și pierdere a speranței. Versurile explorează teme precum efemeritatea vieții, iluziile și sentimentul de a fi copleșit de greutățile existenței. Totul kulminează cu o senzație de neputință în fața destinului.