N-am crezut că toamna vine
Cu ochi verzi ce ştiu să mintă,
Mă privesc şi se alintă
Cum că-s numai pentru mine.
În mişcările-i sprinţare,
Dintre fructe, două mere
Cer căuşuri, nu panere,
Ca să-mi fie sărbătoare.
Ochii mei parcurg pe trupu-i
Rotunjimi unduitoare
Şi-mi provoacă sete mare
Pentru gustul din sărutu-i.
Toamnă, toamnă, ce-mi faci mie
Cu mişcările-ţi divine?
Simt, prin sângele din mine,
C-a-nceput o simfonie.
Te-aşteptam de astă-vară
Să îmi vii aşa cum eşti
Şi să-mi spui că mă iubeşti,
Dar ai ochi de primăvară!.
Daniel Vişan-Dimitriu
(15 sept. 2020, Vol.”Cântecul visurilor”)
Sensul versurilor
Piesa descrie o atracție puternică față de o persoană asociată cu toamna, evidențiind frumusețea și senzualitatea acesteia. Naratorul își exprimă dorința de a fi iubit, dar observă o ambiguitate în privirea persoanei dragi.