Mai gras înverzește frunzar
Al viței de vie,
Sus, pe fereastra-mi!
Mai plin izbucniți
Gemene boabe, și-n pârg
Iute, mai iute sclipiți!
Pe voi vă-ncălzește privirea
Din urmă, a maicii lumina.
Pe voi vă-nvăluie-n foșnet
Belșugul de roade
Al cerului darnic.
Pe voi răcoros vă dezmiardă
Suflarea vrăjită a lunii.
Pe voi, o, vă scaldă în rouă
Ochii aceștia –
A dragostei veșnic fecunde
Potopitoarele lacrimi.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele melancolice și contemplările asupra naturii în timpul toamnei. Este o meditație asupra frumuseții efemere și a emoțiilor profunde legate de dragoste și pierdere.