Versuri corectate și adnotate
Ah, cerut-am de la zodii,De la al sorții mele faur,Dulcii sânului tău rodiiȘi-al tău cap scăldat în aur.Și-ale tale mâini de ceară,Fruntea-mi rece să dezmierzi,Fața albă-n părul galbănȘi îndărătnici ochii verzi.Și-astăzi tu de bunăvoieFericită-n brațe cazi-mi;Capul tău scăldat în aurDe-al meu umăr tu îl razimi.Astăzi tu de bună voieÎmi întinzi dulcea ta gură:Soartea mi le-a … Citește mai mult
O dată te văzusemȘi-am stat înmărmuritȘi crud-a fost durereaCu care te-am iubit.Te văd de-a doua oarăȘi glasul tău l-ascultȘi știu numai atâtaCă am trăit prea mult.Al anilor iubireiÎnveninat necazE numai o părerePe lângă cel de azi.©Mihail Eminovici (Eminescu)
Alei mică, alei dragă,Cine vrea să ne-nțeleagăVază frunza cea pribeagă,Ce-i ca viața noastră-ntreagă. Alei dragă Veronică,Despărțirea toate strică,De ne-alegem cu nimicăViața trece, frunza pică. Alei dragă, alei mică,Viața trece, frunza pică,Și din ura ce ne stricăNu ne-alegem cu nimică. Măcar cine ce grăiește,Altul alta îndrăgește.Inima-mi pe cât trăieșteTot la tine se gândește. Alei mică, alei … Citește mai mult
Voi nu mă ştiţi, fireşte, luminăţia voastră,pe-atunci eram sămânţă, sau nici măcar atât,umblam prin labirintul trupesc al unor oamenidin care unii, poate, vă vor fi şi văzut.Ştiu doar că-n ziua-n care voi v-aţi născut pe lume,trei magi cu guri de aur, călăuziţi de-o stea,s-au pogorât din munţii Moldovei să vesteascăun prunc domnesc cu fruntea heraldică … Citește mai mult
Glasul plăcerei dulce iubitCheamă gândirea pe a mea frunte,Ce zboară tainic ca și o luntreÎn oceanu-i nemărginit.Stelele toate îngeri îi par,Îngeri cu aripi strălucitoare,A căror inimi tremurătoareCandele d-aur nouă mi-apar.Falnică-i pare legea Creării,Lumi ce de focuri în lumi înot,Candeli aprinse lui Zebaot,Ce ard topirei și renvierei.Dar mai puternic, mai nalt, mai dulceÎi pare legea de … Citește mai mult
Și noaptea și zi de ziMă-apropii de EminescuÎnvăț arta de-a muriDomnilor, cu tot firescul.Mă-apropii de EminescuMă-apropii de poezieRestul e tăcere, restulNu-i fir-ar să fie.Mă-apropii de poezieÎnvăț arta de-a muriAltfel viața e pustieȘi noaptea și zi de zi.Mă-apropii de EminescuÎnvingându-mi omenescul.Costel Zăgan, CEZ (E) ISME II
Unda spumă, vântul treceCu suflarea-i recePeste marea ce suspinăTristă, dar senină.Cum nu-s vântul ce aleargăPe oglinda largă,Luciul apei de-l încruntăCu undă măruntă?Căci aș trece suvenireBlândă de iubire,Peste-o mare de misteruriCe cuprinde ceruri.Printre visele amareA copilei careO ador, o cânt cum cântăHarfa pe o sfântă.
Visuri trecute, uscate floriCe-ați fost viața vieții mele,Când vă urmam eu, căzânde stele.Cum ochiul urmă un meteor,V-ați dus cu anii, ducu-vă dorul.Precum cu toamna frunzele trec;Buza mi-e rece, sufletul sec,Viața mea curge uitând izvorul.Candela ștersei d-argint icoaneA lui Apolon, crezului meu,Mă topesc tainic, însă mereuDe ale patimilor orcane.Sau ca un nour gonit de vânt,Alerg pe … Citește mai mult
Prin păru-i de aur, coroanăCu colțuri în fulger și jar,Ea apele-n cale-i aplanăȘi-ndoaie bătrânul stejar.Prin poarta îngustă din muriiGrădinei, cetății-mi din stânci,Cobor în adâncul păduriiUnde-izvoarele murmură adânci.Prin norii rupți trece lunaȘi-n sufletu-mi dor a pătruns.Și părul mi-l îmflă furtunaȘi ochii-mi se-neacă de plâns.Doresc doar ca în fundul măriiSă mă ia cu sine-n sarai,În nalte albastrele … Citește mai mult
L-al orelor zilei șirag râzătorSe-nșir cele negre și muteCe poartă în suflet mistere de-amorPălite, sublime, tăcuteȘi noaptea din noriPe-aripi de fioriAtinge ușoară, cu gândul,Pământul. Pe-un cal care soarbe prin nările-i foc,Din ceață pustie și rece,Un june pe vânturi, cu capul în joc,Cu clipa gândirei se-ntreceȘi calu-i turbatZbura necurmatMânat ca de-a spaimelor zânăBătrână. Pe aripi de … Citește mai mult