Când te pierzi în valul vieții,
Trist la țărm doar eu rămân:
Brațe fără de nădejde,
Navă fără de stăpân.
Cum se turbură izvorul
Când din el drumețul bea,
Astfel mă-nfioară dorul
Când răsari în calea mea.
Tu ești aerul, eu harpa
Care tremură în vânt,
Tu te miști, eu mă cutremur
Cu tot sufletul în cânt.
Eu sunt trubadurul. Lira
Este sufletul din tine,
Am să cânt din al tău suflet
Să fac lumea să suspine.
Sensul versurilor
Poezia exprimă sentimente profunde de pierdere și dorință. Eul liric se simte dependent de persoana iubită, asemănându-se cu o navă fără stăpân sau o harpă care vibrează la atingerea vântului. Poezia explorează tema iubirii ca sursă de inspirație și suferință.