Versuri corectate și adnotate
Unda spumă, vântul treceCu suflarea-i recePeste marea ce suspinăTristă, dar senină.Cum nu-s vântul ce aleargăPe oglinda largă,Luciul apei de-l încruntăCu undă măruntă?Căci aș trece suvenireBlândă de iubire,Peste-o mare de misteruriCe cuprinde ceruri.Printre visele amareA copilei careO ador, o cânt cum cântăHarfa pe o sfântă.
Spălându-mi fața și ochiiÎn van cu mirul ceruitLângă castelul Sfintei DochiiCu Eminescu am venit.Și oprindu-mă din drumSub teiul înfloritN-a mai venit nicicumChipul care l-ai dorit.Cum te cobori în valeLângă codrul cu izvor,Tu îți faceai, Mihai, caleSă scrii versuri de amar.Iar atunci în crângul desFreamătă plopii-n amurgDacă nu te-a înțeles,Din ochii-i lacrămile curg.
Se scuturară teii de la poartă,Ce liniștită e „Sara pe deal”,Și-alunecă pe-ntinse-aripi de soartăNestins de-amurg, al gândului tău val.Prin vis, „La steaua” care-a răsărit,Luceafărul reface-o nouă cale,În larg marea ta dragă s-a-ncrețit,Ducând departe lacrimile sale.Și totu-i trist, mărite, drag poet,Cu ani ce trec se duce-al vieții număr,Ți-a proorocit vreodată vreun profetCă ai să mori, să … Citește mai mult
Astăzi, sunt cuminteca un versdin Eminescu nespus.Exact cum bate uneoriclopotul Cel Marela biserica din Ipotești,bate și bate în înălțimeun vers luminos,de Eminescu înfloritpe lume.De sub teiul nalt și vechiia vezi tu, fiule,cine bate acumla ușa noastră.Părinte, nuun muritor.11. VII. 2005