Hoinăream prin văzduh și strigam.
În primejdie fiind să mă ciocnesc cu fericirea.
Am ridicat o piatră și am țintit departe.
Soarta prevestită de Soare.
Se făcea că nu mă vede.
Atunci pasărea copilei luă o fărâmitură de mare
și se înălță.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie melancolică și contemplativă, în care naratorul se află în căutarea fericirii și a sensului vieții. Gesturi simple, precum aruncarea unei pietre sau zborul unei păsări, capătă semnificații profunde, sugerând o legătură subtilă între destin și aspirațiile umane.