vazduh

Tudor Vianu – Norii

de

Fâșii cernite de văzduh, o, Nori,Necontenit călătoriți în zare,În schimbătoarea voastră-nfiripareVoi rămâneți aceiași călători.În tot vă regăsesc, năluci fugare,Și peste noi tronați biruitori,Voi sunteți suflete de luptătoriȘi-a dorului eternă întrupare… Și de cădeți cu rodul unei ploiSau cu-a zăpezii albă risipire,Sunteți avântul către forme noi.Spre voi se-nalță-ntreaga-ne iubire,Căci în a voastră fugă și-nnoireO, Norilor, ne … Citește mai mult

Lucian Blaga – Trenul Morților

de

Cât e noaptea-n lung și-n lat,nu s-aude un lătrat. Colo numai dintre spinipân’ la stelele-n vecinilicuricii dau lumini. Licuricii cu lămpașesemne verzi dau spre orașepentr-un tren care va treceprin văzduhul mare, rece.Pentr-un tren care-a veni,nimeni nu-l va auzi.

Kabir – Văzduhul Unde Locuiește Spiritul Radiază de XVIII

de

XVIII Văzduhul, unde locuiește spiritul, radiază demuzica luminii;Acolo, unde înflorește muzica albă și pură,Domnul meu își află încântarea.În minunata strălucire a fiecărui fir de păr de petrupul Său, lumina milioanelor de sori și delune se pierde.Pe țărmul acela e un oraș, unde ploaia de nectartoarnă și toarnă și nu contenește nicicând.Kabir spune: ”Vino Dharmades! Privește: … Citește mai mult

Ioan Silvan – Spre Cer, Văzduhul Pare Înflorit

de

Spre cer, văzduhul pare înflorit.O, floare de văzduh în adormire,cum te închizi de noi;un fel de lepădat de lucruri vorbitoarece încercând să-ți fure mărginirea,îți urcă prin tulpini de spumăfulgerătoarele dureri,spre inima, ce-n forma vieții,pare a bate-n porți de nicăieri.În jos te uiți și plângi, săgețile visate,printre petale ce nu se pot vedea,în timp ce tu, … Citește mai mult

Ion Caraion – Pretutindeni, Somnule

de

– Vă salută, domnule.– Nu pe mine, somnule.– Cucuveaua, domnule.– Nu pe mine, somnule.– Cine sunteți, domnule?– Cucuveaua, somnule.– Cer iertare, domnule.– Cere totul, somnule.– Vreți și restul, domnule?– Vreau neantul, somnule.– Agonia, domnule?– Sincronia, somnule.– Unde sunteți, domnule?– Pretutindeni, somnule.– Ca trecutul, domnule?– Ca văzduhul, somnule.

Bucovina – Şoim în Văzduh

de

Sur, semeţ, ca o piază tăcută, vechi străjer al ţării de susCu aripa lină, clonţ de oţel, străbate zarea un şoim în văzduh.De sus veghează nemărginirea, orizonturi de om nepătrunseÎn nori zăboveşte furtună sau soare, iar ochii lui văd taine ascunse.Câţi ani au trecut şi câţi s-or mai scurge peste meleaguri de vrăji şi de … Citește mai mult