Giuseppe Ungaretti – Vanitate
Brusccel limpedestupoarea imensitățiiturnurideasupra resturilor.Iar omulîndoitpeste apăuimitde soaredescoperăo umbră.Fluturarea în bucăția blândețiiplutind departe
Versuri corectate și adnotate
Brusccel limpedestupoarea imensitățiiturnurideasupra resturilor.Iar omulîndoitpeste apăuimitde soaredescoperăo umbră.Fluturarea în bucăția blândețiiplutind departe
A fost cândva el arătosȘi-simbol şi chiar faimosAzi nu-şi scoate pălăria –Îşi ascunde-n ea chelia 🙂
Demult demult, aproape ieriAm vrut să-ascund falsele puteriDar n-am găsit un loc feritAm dat doar de-o cutie de chibrit.Cu grijă le-am ascunsN-aveai cum să le ajungiLa falsele puteri de azi și de ieri. Refren:Aroganța, cruzimea, suferința și durereaVanitatea, vanitatea, lăcomia și puterea,Gelozia, pofta, teama și tristețea.N-o deschide!Cruzimea, aroganța, suferința și durerea, vanitatea, vanitatea.Lăcomia și puterea, … Citește mai mult
Vasta lume: un grăunte de praf în spaţiu!Toată ştiinţa oamenilor: vorbe!Popoarele, dobitoacele şi florile celor şapte climate: umbre!Rezultatul gândului tău zilnic: nimic!.din Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 46 (1945), traducere de Al. T. Stamatiad
S-a dus vremea înfruntărilor; dorințele au secat;poate suntem acum în stare să privim împreună acelașisemn al vanitățiiunde, mi se pare, se-nfăptuiesc singurele întâlniri autentice– fie și indiferentedar mereu liniștitoare – comunitatea noastră cea nouă,pustie, calmă, goalăfără transmutări și contradicții – să amestecămdoar cenușa din vatrăfăcând uneori din ea frumoase, zvelte urne de cenușăori, stând jos, … Citește mai mult
I-am dat drumul de la moarteŞi, mă rog, priviţi la el –Fluture-uşurel la fizic,La moral mai uşurel!Stă… Nu pleacă… Cum să plece?S-a zbătut, e şifonat:Cum să iasă-un june-n lumeNegătit, nepieptănat?Uite-l cum se dichiseşte,Cu ce grijă se pudrează,Fulgii tineri din bărbie,Fir cu fir cum şi-i frizează!Stă să-şi facă toaletaCoconaşu! –n loc să zboareCe ţi-e cu cochetăriaLa … Citește mai mult
O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!Din foc divin și amestec din tina cea imundă;Protee fără nume, ce logica dezmințiDeșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți!Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zâmbire,Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire?În clara ta privire, de visuri încântată,Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?Ah, ce perverși ai … Citește mai mult
Oare, ce-ar fi, de-ai putea dăruiToată averea, s-o daiS-ar deschide cerulIar atunci ar săruta pământulS-ar împlini cuvântul. E mult prea bună viațaPăcatul tău e să o pierziS-aduni averi, iar la sfârșitSă vezi că totul e în van. Faimă și averiUită să le ceriAi puterea să le alungiS-ar deschide cerulIar atunci ai săruta pământulS-ar împlini cuvântul. … Citește mai mult
Tu, oglinda mincinoasă,Mă îmbătrânești la față.Cred că somn îmi pui pe grabă,Fire albe-n cap și-n barbă.Cu ce drept mă-ncăruntești,În loc să mă-ntinerești?Zi de zi, oglinda hoată,Îmi pui câte-un rid pe față. Refren:Șapte ani fără noroc,Te-aș sparge, te-aș face zob.M-aș risca, dar mi-e că poateEu greșesc, tu ai dreptate. x2 Stai pe peretele meu,Dar nu știi … Citește mai mult
Despre splendoare, Doamnă, dă-mi ideea:Pentru-acel păr de strălucire plin,Unde-ai găsit un aur așa fin?De la ce mină sau filon ai cheia?.Feericii tăi ochi, privirea-aceea,Respectul, demn de-un imperial destin?Oare l-ai dobândit prin har divin,Sau prin vrăjitorie, ca Medeea?.Din care scoică-ascunsă ai culesPerlele prețioase orientaleCe le arăți, când râzi, ca să ne-ncânte?.Pentru că ești așa cum ai … Citește mai mult