Nici jună, nici bătrână, nici având
O ”vârstă oarecare”, în doi peri,
Căci nu cunosc și n-am decis nicicând
Pe cineva să-mi spună – chiar de-I ceri
Cu rugăminți și daruri – prin cuvânt
Sau prin depeșă, câte azi și ieri,
În vorba asta-și află crezământ.
Fără-ndoială: e o vorbă-n vânt.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra incertitudinii vârstei și a efemerității cuvintelor. Vorbitorul pare să caute un sens, dar se lovește de vanitatea încercărilor de a defini sau înțelege timpul și viața.