Tu, oglinda mincinoasă,
Mă îmbătrânești la față.
Cred că somn îmi pui pe grabă,
Fire albe-n cap și-n barbă.
Cu ce drept mă-ncăruntești,
În loc să mă-ntinerești?
Zi de zi, oglinda hoată,
Îmi pui câte-un rid pe față.
Refren:
Șapte ani fără noroc,
Te-aș sparge, te-aș face zob.
M-aș risca, dar mi-e că poate
Eu greșesc, tu ai dreptate. x2
Stai pe peretele meu,
Dar nu știi cine sunt eu.
Tu ești ciob fără valoare,
Eu bogat și om cu stare.
Spune-mi cât vrei să-ți plătesc,
Zece ani să-ntineresc?
Dau trei sferturi din avere,
Doar să nu-mi iei din putere.
Refren:
Șapte ani fără noroc,
Te-aș sparge, te-aș face zob.
M-aș risca, dar mi-e că poate
Eu greșesc, tu ai dreptate. x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă teama de îmbătrânire și confruntarea cu propria imagine reflectată în oglindă. Naratorul se simte trădat de oglindă, care îi arată semnele trecerii timpului, și oscilează între furie și acceptare.