Mare zadarnică! Mare zadarnică!
Arsă de patimă eşti prea nedarnică.
Cu toată apa ce-ai strâns-o-n pântece
N-ai stropul care să mă astâmpere.
Mare de platină, mare de platină,
Tu nu eşti dulce nici cât o lacrimă,
Încât degeaba ţi-admir stihiile
Cu gust amar, ca zădărniciile.
Inaccesibilă şi neavută,
Nu cunoşti gura – ah! – care sărută.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă față de mare, personificată ca o entitate zadarnică și inaccesibilă. Vorbitorul resimte un gust amar, comparând experiența cu zădărnicia și subliniind lipsa de satisfacție sau alinare.