Versuri corectate și adnotate
Amărâtă sunt pe lumeȘi nu am la cine spune,N-am nici mamă, n-am nici tată,Că sunt bătută de soartă.Of, amar, amar, amar,Cum te-aș pune-ntr-un paharȘi te-aș bea pe jumătateSă nu te știu pân’ la moarte.Văduvie, văduvie,Îmi fuseși sortită mieCă și maica te-a avut,Singurică m-a crescut.
Cântă, cuce, că ți-i bine,Frunza și codru-i cu tine,Jalea și doru-i cu mine.Cântă, cuce, nu fii rău,Frunza și codru-i al tău,Jalea și doru-i al meu.Cucule, pasăre blândă,Zboară prin codrii și cântă,Zboară prin codrii și cântăȘi pe cine-i avea mânieBlesteamă-l văduv să fie,Blesteamă-l văduv să fie,Că nu-ți trebuie altă funieDecât văduvia-n lume,Decât văduvia-n lume.Cântă, cuce, limba-ți … Citește mai mult
Unei văduve.Ce văduvă nenorocită!N-are-n picioare nici opinci!Șase copii și-i oropsită!Acum un an avea doar cinci!
Și pâinea e o fericire.Am văzut văduve tinereDupă războiDormind sub focul amieziiÎn câmpCu obrazul lipitDe fața smolită a pâinii,Ca lângă bărbat.Da, și pâinea e o fericire.Am văzut văduve tinereDupă războiVenind de la câmpCu pâinea-n șervet neatinsă,Ca să nu fie singure.
Frunzuliță de nuc deasă,Unde-i văduva rămasă, of, lume,Plânge dranița pe casă.Ca de amar și supărarePlânge colbul sub picioare, of, lume,Și iarba de pe răzoare.Că nu-i mai mare amărăciuneDecât văduvia-n lume, of, lume,N-o mai poarte, Doamne, nime’!Cin’ n-o băut ist paharNu știe, n-are habarSă-ți duci viața în amar, of, lume,C-o dat scarba că e bine, of, … Citește mai mult
N-am crezut, Doamne, vreodatăSă fiu așa supărată,Nu-s supărată pe lume,Sunt supărată pe mineCă n-ajung la fapte bune,Trag doar răul după bine,Unde răul e mai răuAcolo ajung și eu.Hai noroc și iar noroc,Când vrei tu mă bagi în foc,O viață te-am așteptat,Doamne, ce te-am mai strigat,Grea și tristă mi-era viața,La copii mi-era speranța,Nu mă vedea nimeneaCând … Citește mai mult
O toamnă plânsă ca o văduvă subțireÎn haine negre, ‘nvăluind în ceață inimi..Să plângă ea nicicând nu va-ncetaCuvintele bărbatului, de viață pline.Așa va fi până zăpada moaleSe va-ndura de obositu-i chin..Pentru durere și pentru uitareSă-ți dai viața nu e deloc puțin.
Ele-și purtau păcatul în piept cum muma-și poartă în pântec pruncul.Nimbul păcatului crescând,Încremenite ca un al treilea stâlp la poartăÎși așteaptă bărbații căzuți departe.Când văzură lumea ierbii cum crește tot mai mare cum însuși pragul porții-nflorește primenit.Atunci, atunci obrazul prelung le-a prins culoare și-au pus pe umăr coasa și mers-au la cosit.A ierbii limbă verde-o … Citește mai mult
La fântâna de pe coastăPlânge-o tânără nevastăCu ochii secați și goiVăduvă după nevoi, maiStă și plânge la fântânăCu doi copilași de mână (x2). Carte scrisă a primitCă bărbatu-i o murit, maiZace în pământ străinRăpus-o muhain, maiS-ar duce măcar să vadăDe are săpat o groapă (x2). Copilași-s mititeiTe arde mila de ei, maiCu mânuțele amândouăRup o … Citește mai mult