N-am crezut, Doamne, vreodată
Să fiu așa supărată,
Nu-s supărată pe lume,
Sunt supărată pe mine
Că n-ajung la fapte bune,
Trag doar răul după bine,
Unde răul e mai rău
Acolo ajung și eu.
Hai noroc și iar noroc,
Când vrei tu mă bagi în foc,
O viață te-am așteptat,
Doamne, ce te-am mai strigat,
Grea și tristă mi-era viața,
La copii mi-era speranța,
Nu mă vedea nimenea
Când îmi ștergeam lacrima.
Mi-a fost greu când n-am avut,
Copilașii mi-am crescut,
I-am crescut în văduvie,
Singură-n lume, pustie,
Dar n-am cerut cu-mprumut
Nici de la omul avut,
M-am rugat de sănătate
Ca să le pot trece pe toate.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă suferința unei femei care a trecut prin greutăți, crescându-și copiii singură în văduvie. Ea își găsește speranța în copii și se roagă pentru sănătate ca să poată depăși toate obstacolele.