La fântâna de pe coastă
Plânge-o tânără nevastă
Cu ochii secați și goi
Văduvă după nevoi, mai
Stă și plânge la fântână
Cu doi copilași de mână (x2).
Carte scrisă a primit
Că bărbatu-i o murit, mai
Zace în pământ străin
Răpus-o muhain, mai
S-ar duce măcar să vadă
De are săpat o groapă (x2).
Copilași-s mititei
Te arde mila de ei, mai
Cu mânuțele amândouă
Rup o coajă drept în două
Și suspină ziua toată
Că li-i foame și n-au tată (x2).
Arde-te focu război
Ne-ai lăsat orfani pe noi
Ne-ai luat tata din casă
Și pâinea ce-o fost pe masă
Vină tată înapoi
Că suntem flămânzi și goi (x2)
Vină tată, vină-odată
Că n-avem cui zice tată (x2)
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei tinere văduve și a copiilor ei, rămași orfani în urma războiului. Ei deplâng pierderea tatălui și lipsurile materiale cu care se confruntă.