Și pâinea e o fericire.
Am văzut văduve tinere
După război
Dormind sub focul amiezii
În câmp
Cu obrazul lipit
De fața smolită a pâinii,
Ca lângă bărbat.
Da, și pâinea e o fericire.
Am văzut văduve tinere
După război
Venind de la câmp
Cu pâinea-n șervet neatinsă,
Ca să nu fie singure.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că pâinea reprezintă o sursă de consolare și fericire în vremuri grele, în special pentru văduvele tinere rămase după război. Pâinea devine un simbol al vieții și al legăturii cu trecutul, oferind alinare în singurătate.