V. Bragagiu – Versuri.pro

Rabindranath Tagore - Gitanjali 10 Traducere V Bragagiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

10.
Iată Calea ce îți poartă
Pașii Tăi într-o mâhnire
Treci prin cei mai fără soartă
Necăjiți în oropsire.
Vrând să-nchin ființa-mi toată
Nu ajung la împlinire –
Treci prin cei mai fără soartă
Necăjiți în oropsire.
Semeția n-are poartă
Unde-n haine de smerire
Treci prin cei mai fără soartă
Necăjiți în oropsire.
Inima-mi nu vrea să-mpartă
Calea Ta când cu Iubire
Treci prin cei mai fără soartă
Necăjiți în oropsire.

Rabindranath Tagore - Gitanjali 11 Traducere V Bragagiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu cânta cu psalmi de fală
Și mătănii nu mai bate
Cui te-nchini la templu-n sală
Ce-are ușile-ncuiate?
Ia privirea și-ți învie,
Ochii ți-i deschide bine
De-i vedea sala pustie –
Dumnezeu nu e cu tine.
Este El unde țăranul
Ară huma cea aridă
Și zidarul face planul
Construit în cărămidă.
Lângă ei este și-n ploaie
Și-n caniculă fierbinte
Și-nspre pământ se-ndoaie
Straiele Lui prăfuite.
Deci aruncă-ți din odăjdii,
Du-te ca și El la dânșii
Să le dai zborul Nădejdii
Și să fii ca dânsa însăși.
Libertatea-n meditații
Crezi că amăgi-va timpul?
Domnul chinul de creații
L-a primit ca omul simplu.
Lasă rugă și cântare,
Templele în acareturi,
Ieși-I în întâmpinare
Să lucrezi cu Dânsu-alături.

Rabindranath Tagore - Gitanjali 9 Traducere V Bragagiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

9.
De ce vrei pe umeri foarte
Singur să te cari pe sine?
Tu cerșești ca să îți poarte
Ușa proprie destine!
Lasă-ți greul tău în palme
Ce-au putere să ridice
Toată lumea în avalme
Și-njugarea să-ți abdice.
Din suflarea ta păgână
Candela pe loc se stinge
Căci din necurata mână
De ofranda-i nu s-atinge.

Rabindranath Tagore - Gitanjali 12 Traducere V Bragagiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lungă-mi e călătoria,
Calea mea e fără capăt
Și nu știu de veșnicia
Va putea în ea să-ncapă.
Carul zorilor îl prinsei
Avântat prin lumi deșarte
Lăsând urme-n stele stinse
Cât și-n aștri aprinși în noapte.
Asta-i cea mai lungă cale,
Dar spre sine cea mai simplă
Aducând la ideale
Versuri care se întâmplă.
Trebuie la porți străine
Ca să bați să-ți găsești poarta
Să treci lumile cu sine
Un altar să-ți afle soarta.
Văzul îmi umbla necontenit
Printre străzi și sanctuare
Și pierzând Credința-n punte
Ochii am închis: „Ești oare?!”.
Țipătul întrebării: „Unde?!”.
Lumea-n lacrimi o inundă
Ca Credința, din secunde,
„Eu sunt.” numai să răspundă.

Rabindranath Tagore - Gitanjali 8 Traducere V Bragagiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

8.
De-au îmbobolit copilul
Straiele strălucitoare,
Orice pas i-ar fi în silă
Și fricos de depărtare.
Va privi numai cu tângă
Înspre joaca-n veselie,
Nu cumva să le atingă
Cu vreun pic de murdărie.
Maică, nu i-ai dat spre bine
Lanțurile aurite,
Dacă-i rupe din lumine
Avântarea înainte.
Și-l lipsesc ca să învețe
Prin comunicări modeste
Ce măreață frumusețe
Viața omenească este.

Nikolai Rubtov - Levitan Traducere V. Bragagiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În ochii izbelor adună
În purpur seara timpii săi,
Clopote dangăte răsună
Pe câmpurile-n clopoței.
Zvonul de-ogradă și de vamă
În orice geam, de lumea-n jur
Aud în clopote de-aramă
Și-n clopoțeii de azur.
Ca clopoțel în suflet iară
Spre bucuria de senin
Biserici cum zvonesc în țară
Sună poieni nu mai puțin.

Nikolai Rubtov - Cale Veche Traducere V Bragagiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tot nori deasupra ei, trec nori și nori…
Pășesc precum pășiră peregrinii,
Cruce le fac trei degete-ale mâinii,
Iar ei prin colb de veac doar trecători.
Îi întâlnesc tot zilele-n arsuri
Cu-albastrele cămașe descheiate,
Pe-alături romanițe legănate
Albesc în zvonul verii în călduri.
Pădurile cu umbre-i cheamă vii…
Cum țarii îndrăgiseră palate
Așa iubesc eu căile uitate
Și-a veșniciei ochii azurii.
O târlă putrezită întâlnesc,
Când un cătun prins tot în mușchiul verde
Unde în praf vremea din clipe pierde,
Stăpân e-o bufă, șoarecii foiesc.
Când pe movile ca trei bogatâri*
Trec călăreți prin locurile-aceste
Și iar paragini, zare, pustiiri
Și colb și colb, și putrezi stâlpi de verste.
Aici în cinste-i mortul și cel viu
Și dragostea ce nu mă rușinează
Sufletul meu vorbește frunză-n rază
Cu un frunziș în Soare și verziu.
Dialogând cu cei ce au trecut,
Dialogând cu cei ce încă pleacă…
Aici rusescul spirit s-a născut
Și trece tot pe calea asta veacuri.
Și secole vor mai veni pe rând
Chiar și de calea iarba o cuprinde,
Și triști și rari pe cer să se perinde
Nori ca și gânduri undeva plutind.
*bogatâri – personaje masculine cu însușiri ideale
din folclorul rus.