trenuri – Versuri.pro

Carl Sandburg - Noapte Bună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt multe feluri de-a scrie noapte bună.
Focurile de artificii deasupra cheiului de 4 iulie
o scriu cu roți roșii și spițe galbene.
Ele sfârâie-n aer, ating apa și dispar.
Rachetele desenează o traiectorie de aur și albastru
și-apoi se sting.
Noaptea trenurile scriu cu un coș din care crește ca ciupercile
o coloană albă.
Vapoarele cu aburi cotesc pe Mississippi țipând c-o voce
de bariton
ce străbate lanurile de bumbac de pe șesuri către
un deal cu coama ca briciul.
Lesne-i de scris noapte bună.
Sunt multe feluri de-a scrie noapte bună.

Cargo - Povestiri Din Gară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Plouă-ncet, stau în gară, ochii-i simt că mă dor,
Gânduri rămase de-aseară, parfumul din coridor.
Povestea-i de-o pensie lunară.
Un ceas bătea tot mai trist.
Știam că e ultima oară, absurdul din nou a învins.
Ochii mei pe-o linie moartă rătăceau
căutând clandestin trenuri ce nu sunt pe hartă,
Linii ce-nseamnă destin, trenuri ce pleacă, nu vin..
Și anii ce s-au scurs..
Doi țigani cântau din vioară, cineva-mi oferea aspirine.
Toți vorbeau, râzând într-o doară.
Eu voiam să le spun despre tine, mă gândeam numai la tine.
Povesteam de problema agrară.
Eu plângeam, ei râdeau. Ce ciudat!
Iar țiganii cântau din vioară cântecul lor preferat,
cântecul lor neuitat.. și anii ce s-au scurs..
Trec țiganii, cântecul lor ascult,
Sparg paharul, vreau să te uit!

Emil Brumaru - Scrisoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, Leonid Dimov, e seară
Şi trec femei cu trupuri lungi
Ca nişte viespii uriaşe
Pe care nu poţi să le-alungi
Cu mâna leneşă din minte,
Femei cu sâni licenţioşi
Umflaţi de-un înger pneumatic
Pân’ la delir în pluşuri roş,
Femei ce ne-ar lăsa-n burice,
Plutind pe pântec, să murim
Fără speranţe, fără apă,
Cum pe corăbii Gordon Pym
Halucinând vechi etichete
Pe butoiaşele cu spirt.
O, Leonid Dimov, e seară
Şi eu beau singur într-un birt.

Eduard Zalle - Trenurile Lungi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vin trenurile lungi o vară-ntreagă
La mine în oraş şi merg departe,
În nările-mi cu unduiri de pluş,
Fierul încins al roţilor răzbate.
Pictează un tablou cu toate astea,
Aminte să-ţi aduci fiind bătrână.
Vei şterge tremurândă barba mea
Cu un prosop ce-ţi lunecă din mână.
Luceferii de noapte s-au aprins
Dând foc oraşului curat şi mic.
Vin trenurile lungi dintr-altă vară
Şi eu adorm şi nu mai văd nimic.
Te-am păcălit că îţi voi scrie versuri,
Nu ştiu a mâzgăli nici trei cuvinte.
Pictează tu o pânză cum ţi-am zis
Şi pe arginţi ce zornăie, o vinde!
Vin trenurile lungi o vară-ntreagă
La mine în oraş şi merg departe,
În nările-mi cu amorţiri de pluş,
Fierul încins al roţilor răzbate.

Traian Furnea - Scrisoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(Prin Luduș trec marfare foarte lungi
Ducând departe brazi și-ngrășăminte
Degeaba fugi, nu poți să le ajungi
Și nici nu poți ca să le ieși ‘nainte.

Mai bine stai și cântă la pian
Și fă-ți din nou o rochie liliachie
Ca și acum mai bine de un an
Când tatăl tău ne-a pălmuit în vie.

Cad stele iar prin munții lucitori
Lumina lor oglinda ți-o dezmiardă
Privește-ți chipul (dar de două ori)
O dată pentru cel ce-o să te piardă.

Eu nu am reușit s-ajung poet
Așa cum te-am făcut să crezi o vară
Și mi-am luat o slujbă la pichet
Că am un unchi care e șef de gară.

Și drept cadou că sunt băiat serios
Și-n căi ferate mă pricep ca-n carte
Eu am lămpaș și am costum frumos
Și merg cu trenuri lungi și merg departe.

Prin Luduș trec marfare foarte lungi
Ducând departe brazi și-ngrășăminte
Degeaba fugi nu poți să le ajungi
Și nici nu poți ca să le ieși ‘nainte)

Gheorghe Pitut - Fum (I)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Copil în gara mare,
de unde răsare soarele pe oraș?
Pricini de nepăsare adâncă
ascunde fenomenul,
aici mai mult e noapte,
adică nu se știe,
tot pleacă și vin că noaptea
abia deslușești cine și cum.
Hai să aprindem focuri pe peron,
să intre căldură
în roțile pline de sloi;
țânci în spinări,
panere pline ce verdeață din sere,
fete scurte și particulare în rochii foarte strânse, roșii,
gesticulează nervos lângă geamuri mate,
băieții colorați cânta ceva insular,.
paralitici legați de cărucioare
sunt ridicați pe scripeți,
o, iar sunt amestecați cei suferinzi
cu cei sănătoși,
calmul unui zid,
stânjeneala unui copac,
aprindeți ceva! abia se mai vede,
nu trebuie să permitem
nici o clipă de întuneric,
vom dormi foarte mult,
triumf!
Eu cred totuși că nu vine nimeni
și nu pleacă nimeni,
trenurile sunt goale ca o cochilie.

Blazzaj - Mersul Trenurilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Gara-i loc ideal pentru furișaguri, aurolaci și cerșeală
E larmă mare, mulți vin cu animale, ba la piață, ba la abatoare
Mirosuri permanente și trecătoare îți îndeamnă stomacul la o descărcare
Biletul mereu se scumpește și confortul nu mai crește
La casa de bilete ca de obicei găsești casiere ofticate și supărate
C-o serviabilitate ce te-mpinge la o viață dură și la pumni în gură
Uneori te crezi în marfar, iarna-i frig, vara-i un calvar
Uneori te crezi deportat, deportat, da, dar cu voia ta
Psst, Vasile, macazul
Uneori te crezi deportat, deportat, da, dar cu voia ta
Clasa superioară ține minte, nu se plimbă niciodată cu așa ceva
Eventual la nevoie cu un intercity în rest c***l lor sta bine
În mașini de clasa S, în mașini de clasa S
Cefereul nu ne-a nimicit

Ion Vinea - Doleanțe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Gara peticită de lumini,
șine verzi sub luna de venin,
câmp în ceruri înțepat cu spini,
ce tăcere, suflet pal și mut,
trenurile toate au trecut.

Vântul rupe rufe de mătasă,
gândurile au fugit din casă,
vino, rece mână de mireasă,
pune-mi clopoței la gât
ca să-ți treacă de urât.

Ultim șir de roți, porniți alene,
felinare, tremurați din gene,
țipă, deznădejde în sirene,
suspinați, supape, -n unison,
zgardă, scutură-te de peron.

Gara luminată și pustie,
trenurile pleacă pe vecie,
ieși dintr-un sertar, melancolie,
cu panglici, cu bucle și hârtie,
că paiața-i fără de scufie.

Ion Caraion - În Gară Soseau Trenuri Neanunțate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În gară soseau trenuri neanunțate
Inima e plină de pietre
Flacăra-și arată goliciunea ca femeile
În fiecare zi mă duc și mă-ntorc din infern
Cei care-au făcut din patrie o curvă
Cei care-au pus întunericul de pază pretutindeni.
Iarba și bezna se-astupă una pe alta

Ion Caraion - Primaveri și Toamne

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Primăveri… Toamne…
Polare zăpezi rebele…
Întotdeauna am venit la gară, Doamne,
mai devreme decât pleca trenul.
Și te-am așteptat la toate trenurile vieții mele,
să te-ntâmpin.
Mă vedeau cum bat câmpii-n
zadar – copiii, acarii, vântu’ limbut.
Tu n-ai venit. Sau ai trecut
fără să cobori.
Habar n-am în care tren ai fost ori
unde și la ce ți-i fi dus…
Câte lumi n-au răsărit… Câte n-au apus,
până să-nsereze de tot și timpul să se termine și să se facă urât!
Acuma, că-i așa de târziu încât
nu va mai trece nici un tren și nu va mai fi nici un an,
mi-nchipui c-ai fost în fiecare din ele
însă erai obosit ca un elan
pe care-l fugăresc la pol haita de iele
și spaima și frigul,
că ațipiseși, că visai și de aceea
n-ai mai apărut la geam, n-ai mai coborât
n-ai mai pus pe nimeni de pază la digul
dintre mocirlă și stele
dintre urât și urât.
Cum își așteaptă femeia
iubitul din războaie,
te-am așteptat la toate trenurile vieții mele –
în soare, în ploaie,
până m-am destrămat…
Însă tu n-ai mai găsit semnul, aleea
(Nici adevărul nu-i adevărat),
dramul de drum
pe care-apucând să dai de timpu-ntâlnirii.
Ca strigoii mitologicei Asirii,
îi fi călătorind și-acum
prin cine știe ce năprasnice ierni ori toamne,
prin cine știe ce vraiște, ce vreme, ce putred, ce tină.
Trezește-te, Doamne,
să n-ajungi în țară străină!