Versuri corectate și adnotate
Adaugi un sens de mitîn orice-mprejurare:Distratul, mincinosul sau altul oarecare,ce stă doar în picioare.În cadrul tău ivitun gânditor ne pare:de tine prinși ca-n paginiei își devin imagini.Tot astfel un copil, pierdut în vag plictis,se sprijină de tine și parcă-ar fi în vis.Iar hainele-i nu sunt de el uzateci numai timpul doar neîncetat le roade.Și-amantele plăpânde … Citește mai mult
O, pierderi ale noastre, nu spre voiridică-ni-se visele? Și, poate,nu numai visele, – căci voiasupră-vă luați toate,elanurile noastre fraged-tandre!Cu cramele bătrâne-aduceți voi, –în care mustul viilor puiandredevine vin de soi.Pe bolta voastră se așază, pesteunul mai vechi, un alt sensibil cat.Ce alta, oare, trandafirul este,dacă nu gloria unui fruct uitat?
În zorii zilei îmi amintiicum a fost aievea și nu în viscând umblam prin parcul nemuritor în caremama orbită de lacrimicu un gând anume m-a trimis.Și prinsă de lumina vânătă păreamcă sunt în somn încă,mergând cu o coamă stufoasă pe spate,când gigantic parcul îmi apărucu întunecimi și vuiete dulci sfărâmând pietrele toate.O, și eu, am … Citește mai mult
Cerul destrămat în parcele căzut peste timpuriBrăzdat de poteci și cuiburi de sufletDeschis totdeauna la cei care au aripiCoboară și azi spiralul inedit.Iată prăbușiri, dorinți, nunți, ancestraleCum se grămădesc subt piept cadavreVrem să ne incendiem împreună cu elePosibilitând germinarea versului stâncă.Cine va înțelege oare valoarea metalului purFără falsificări fără amestec aproape absurdConstituind fondul penetrant al … Citește mai mult
Inima a risipit licuriciis-a aprins și stinsdin verde în verdeam silabisit.Cu mâinile mele plăsmuiesc soluldifuz de greieriîmi modulezoinimă la felde supusă.Mă iubește nu mă iubeștem-am smălțuitcu margaretem-am înrădăcinatîn pământul putredam crescutca o ciupercăpe tulpina strâmbăm-am culesdin tufade mărăcini.Azica Isonzoîn asfaltul albastrumă fixezîn cenușa prundișuluideschisă spre soareși mă prefacîn zbor de nori.Pe deplin în sfârșitneînfrânataînspăimântata ființă … Citește mai mult
Ce se preschimbă-n poezie?Numai lucrurile care s-au stinstrecând în amintire.Numai arzătoarea nimicireprin ceea ce cauți într-adins.Numai plecarea și-ntoarcerea.Numai drumul cocoarelor.Numai frunza ce cadeși oboseala popoarelor.
Îți sunt șopârla albă sau forma ta în ochii-mie doar o stinsăapă a morților
Tonul.Osul e o bucurie numai atunci când este os al frunții,când apară iar nu dezbină,cum e vertebra alcalinădin toiul greu al cărnii și al nunții.Mă voi supune la dezobișnuire defelul meu de-a fi,dar nu la părăsire,ce-o ține-n dânsul verbul lui a fi.M-oi dezobișnui și eu de trup,născând un Făt-Frumos al verbelor,cum lupul s-a dezobișnuit de … Citește mai mult
Schematizându-mă până la os,m-am făcut un schelet frumos.Ce-a fost carne, ce-a fost idee vie,s-a transformat în contumacie.Credința, ochiul meu, mi l-am scos.Fără ochi, scheletul e mai riguros.Spasmul iubirii s-a resorbit.Absența devine gestul meu infinit.Schematizându-mă până la os,m-am făcut un schelet frumos.
La moara mea vin sacii plinide întuneric și de slavă;și moara-i macină lumini,și ora-i limpede și gravă.Și cerne sita! Ritmic cern,mușcând din clipe-n lunga trântă,grăunții timpului eternși moara-i macinăși cântă!Nu te opri! Îți dau să-mi beivăzduhul sufletului, moara,numai să-mi lașidin anii meicât peste veacuri să răsară.