O, răstimpuri, o, castele,
Oare-i suflet fără rele?
O, răstimpuri, o, castele,
Magic, studiul Fericirii
L-am făcut, cum dat e firii.
Slavă ei! cât va cânta
Galicu-i cocoș așa.
Însă! n-aș mai vrea, nu-i glumă,
Viața mea ea și-o asumă.
Acest Farmec! s-a-ntrupat
Și-orice caznă-a-mprăștiat.
Vorba-mi ce-nțeles mai are
Când mi-o face el să zboare?
O, răstimpuri, o, castele!
[De m-or paște și năpaste,
Sigur va fi-n toane proaste.
Și-n disprețul său, vai mie,
Iute moartea va să-mi vie!
– O, răstimpuri, o, castele!]
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea timpului și a locurilor, căutând fericirea și confruntându-se cu inevitabilele greutăți ale vieții. Un farmec misterios intervine, alungând suferința, dar amenințarea morții persistă.