Oglinda nu o cred că sunt bătrân
Cu tinerețea ta cât mă confund,
Dar când pe chip văd brazde că-ți rămân
Atunci în moarte știu că mă scufund.
Căci frumusețea care te-a-nvelit
Este veșmântul inimii ce-o am,
Care la tine-n piept s-a cuibărit
Cum să nu simt că-s tânăr cum eram?
O! Dragul meu, fii foarte precaut,
Nu pentru mine, pentru rostul tău;
Eu de-al tău suflet grijă am avut
Cum are doica de copilul său.
Mi-ai dat cândva în dar inima ta,
Nu poți s-o iei când mor, că e a mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o legătură profundă între două persoane, unde tinerețea unuia o reflectă pe a celuilalt. Vorbitorul își exprimă grija și afecțiunea, considerând inima dăruită ca fiind de neînstrăinat, chiar și în fața morții.